Ce e iubirea?

Ce e iubirea?
De ce nu poate fi descrisa in cuvinte?
De ce spune Vama Veche in melodia "Epilog" ca:"singur intr-o zi de vara vei afla ce e iubirea"?
De ce nu as putea sa aflu iarna ce e iubirea?
Eu vreau sa iubesc iarna, o data cu primii fulgi de nea ce vor cadea pe buzele noastre;buzele noastre moi sarutandu-se in nestire, nepasatoare la furtuna ce vine.
As vrea sa iubesc toamna, printre frunzele ingalbenite, pe un covor nesfarsit de sperante si vise,vreau sa iubesc primavara...sa alergam pe campii verzi, pline de viata, iar noi sa traim ca doi muribunzi intr-o viata vesnica.
Dar de ce vorbesc de sarut?Cum e un sarut din iubire?!
De ce vorbesc de iubire daca nu ii stiu semnificatia decat teoretic?Poate cineva sa te invete ce e iubirea?Sa iti spuna ce trebuie sa simti si pentru cine?
Ce e deci iubirea?Asa cum dau unele persoane definitia:"Doua trupuri, doua suflete intr-unul singur"? Dar daca vor fi separate unu va avea de suferit...sau se va ofili...pentru ca i s-a luat o jumatate, va ramane Adam fara coasta...va fi incomplet...
Nu iubesc decat pueril, copilaresc...dar oare daca as simti ceva mai intens as putea exprima in vorbe ceea ce simt?
Dar de ce totusi simte inima?Nu se presupune ca e doar un simplu organ important din organismul nostru?
De ce aud intrebarea:"Am si eu un coltisor din inima ta?"Ce coltisor ar vrea?Unul de la atrii sau de la ventricole?
Dar daca "ii ofer"cuiva un colt din inima, nu va fi ea oare incompleta?Va putea el tine loc vreunui alt organ?Ma va ajuta sa traiesc?Dar ar incapea in inima mea mica? De ce, cineva care se presupune ca ma iubeste, mi-ar cere sa renunt la un lucru esential pt existenta mea, sau sa ii ofer ceva din mine?
Daca "ii ofer" inima, se va simti implinit, fericit?Dar eu cum voi trai fara inima, fara ratiune?
"Nu da inima nimanui"!Aud des spunanduse.Dar nu as da-o, poate daca as muri ca si asa trupul meu nu o mai necesita si de ce sa nu salvez o viata...
Nu voi da inima nimanui cat sunt in viata, nici macar metaforic, pt ca nu cred in cuvantul "iubire", acest sentiment care sa il depaseasca pe cel de prietenie, pt ca, in definitiv, asta ar insemna si iubirea.O PRIETENIE SINCERA SI PUTERNICA.

Iubire moarta

"O deruta vocea , o emotiona prezenta si fiinta lui.Nu mai putea fugi de sentimentele ei.Il iubea!Il iubea cu o pasiune oarba, obsedanta...Dar oare el simtea la fel?Oare si el o iubea?
O cucerisera privirea lui, buzele lui calde, imbratisarea cu miros de iasomie...Tremura si nu putea vorbi in prezenta lui.Si el o privea cu ochi scanteietori, o privea cu blandete.
Nu, nu putea sa o iubeasca!Nimeni nu o mai iubise!Nu era decat inchipuirea ei .
Si totusi ar fi vrut sa ii marturiseasca sentimentele ei, ar fi vrut sa il cucereasca, dar trecutul ce o marcase o impiedica.
Il cunostea si totusi ii era frica sa nu fie si el la fel ca si canalia care o ranise, careia ii marturisise sentimentele primind in schimb batjocura, umilinta.
Da!Fusese umilita, fusese luata in deradere pentru ca iubea.[...]
A fugit de el, s-a refugiat in singuratea ei, si cand nu a mai suportat lipsa lui s-a sinucis, luand cu ea o mare iubire ce se nastea.
Si el o iubea, si suferise dupa ea, dar nu o iubise suficient incat sa se duca dupa ea..."