Tu,stapan al inimilor vitregi,
Puternic domn al ochilor pierduti,
Si rege-al putredului suflet,
Renunti usor la tronul vietii,
Abdici cu oarba fericire
Din tronul tau de muritor,
Catand cu neincetata nerabdare,
Nemarginirea,nemurirea!
O!Tu,divin nebun,
Uiti oare ca esti un biet om de rand?
Uiti ca cersesti cu nepasare,
Un colt din painea tuturor?!
Uiti oare tu ca s-a pierdut,
De mult,sunetul cel mut,
Al viorii fara cant?
Tu,prost nebun,
Trezeste-te din somnul mortii!
Infrunta-ti realitatea sortii
s-accepta-ti trista bucurie a vietii!
Dar,tu,frumos monstru cu ochi negri
Adu-ti aminte ca esti doar un banal instrument,
Ce nu poate fi cumparat,
Nu poate fi castigat,
ci doar negociat,
Apreciat,
Utilizat,
S-apoi,aruncat...