Mi-e teama sa mor, sa fiu uitata.Mi-e teama ca intr-o zi corpul meu, acu sanatos, in plina viata, va ajunge mai tarziu bun doar ca mancare pentru viermi, sau pote chiar si ei vor fi scarbiti de corpul meu imbratranit, fara putere, parasit...Mi-e teama ca moartea va avea o fata mult prea frumoasa ca sa o mai pot respinge si ca ma va chema la ea cu acea caldura si speranta ca ma va astepta ceva mai bun.Mi-e teama sa ma desprind de corp, sa fiu libera, sa nu mai simt greutatea si grija ca mi se ingreuneaza corpul din pricina greutatii prea acaparatoare...mi-e teama ca voi putea zbura unde vreau fara vreo piedica si ca voi afla adevaruri fara anestezie.Mi-e teama de viata asta plina de surprize, o viata de la care astepti doar moartea si cu cat o astepti mai mult cu atat intarzie sa apara sau isi arata multiplele fete intunecate si atragatoare, iti da iluzii si pana si ea te paraseste pana la urma...

LIBERA!

"Vreau sa zbor!Vreau sa fiu libera!Vreau sa simt cum aerul bland imi mangaie fata trista si plnsa, vreau ca ploaia sa spele ochii inlacrimati, ce au fost inundati de iuirea si imaginea ta, vreau sa spele acel tablou vag in care u apari decat tu, vreau ca acele culori, candva vii, sa devina din ce in ce mai stinse.Vreau sa imi creasca aripi mici, mici si apoi din ce in ce mai mari, care sa-mi acopere trupul moale, fara putere, lasat in voia sortii de la plecarea ta...Vreau sa fiu precum pasarile, nimeni si mai ales nici o mana de om, nici un ochi cald, nici o buza suava, nici un miros de parfum barbatesc sa nu ma poata atinge, s anu ma poata rani, sa nu ma poata vana...."