Mi-e teama sa mor, sa fiu uitata.Mi-e teama ca intr-o zi corpul meu, acu sanatos, in plina viata, va ajunge mai tarziu bun doar ca mancare pentru viermi, sau pote chiar si ei vor fi scarbiti de corpul meu imbratranit, fara putere, parasit...Mi-e teama ca moartea va avea o fata mult prea frumoasa ca sa o mai pot respinge si ca ma va chema la ea cu acea caldura si speranta ca ma va astepta ceva mai bun.Mi-e teama sa ma desprind de corp, sa fiu libera, sa nu mai simt greutatea si grija ca mi se ingreuneaza corpul din pricina greutatii prea acaparatoare...mi-e teama ca voi putea zbura unde vreau fara vreo piedica si ca voi afla adevaruri fara anestezie.Mi-e teama de viata asta plina de surprize, o viata de la care astepti doar moartea si cu cat o astepti mai mult cu atat intarzie sa apara sau isi arata multiplele fete intunecate si atragatoare, iti da iluzii si pana si ea te paraseste pana la urma...