Ea
de Nichita Stanescu

Tocmai acum, tocmai acum
când o iubesc cel mai mult,
tocmai acum am minţit-o.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea ţine cel mai mult la mine,
tocmai acum am umbrit-o.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea se gândeşte la mine fluier a pagubă.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea e cea mai frumoasă de pe lumea
stelelor mele,
orbesc.
Tocmai acum, tocmai acum
când îi simt graţia
străbătând toate zidurile oraşului
surzesc.
Tocmai acum, tocmai acum
când simt că ei îi este dor de mine
îmi jignesc prietenii
nemaisuportând cât de dor poate să-mi fie de ea.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea îşi calcă de drag de mine
rochia în carouri,
eu stau şi curăţ lănci cu benzină
ca să le azvârl în animale şi în vulturi.
Tocmai acum, tocmai acum
cind ar fi trebuit să fiu
cuprins de o tandră alergare,
mă prelungesc în vis
de frica de a fi fericit.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea iradiază de lumina inimii ei,
citesc despre toate novele
şi toate stelele explodate
şi mă lungesc cât cea mai lungă stradă din oraş
şi mă asfaltez
şi mă îmbrac în ninsoare şi gheaţă,
mai ales în gheaţă,
maii ales în gheaţă, mai ales în gheaţă,
ca ea, scumpa şi divina de ea
trecând să alunece
şi să cadă şi să-şi rănească glezna,
pe care, doamne,
de atâta vreme nu i-am mai sărutat-o.
La urma urmei,
cine are curajul să sărute o gleznă
dacă ea nu şchioapătă?!

Ingerul asasin V

Uneori e asa greu sa ierti, dar si mai greu sa treci peste anumite intamplari. Tinem in suflet, in minte sentimente, amintiri inutile, de care mai tarziu ne vom amuza, ne lasam chinuti de ganduri stupide de la o simpla amintire si uitam esentialul: viata trebuie traita si nu o poti coordona certandu-te, dusmanindu-te. Dar cum? Cum sa reusesti sa ierti, sa treci peste tot, peste principii, peste demnitate, peste ceea ce admiri si peste ceea ce urasti? Cum sa accepti minciunile si sa mai poti sa vezi apoi adevarul? Cum sa uiti lacrimi, dureri, cum sa uiti ca intr-o clipa s-a putut spulbera totul? Da, tu cel care ai fost mereu nepasator, increzator peste masura in ideile si in vorbele tale, tu care ai putut sa spargi totul intr-o secunda, tu poti sa aduni cioburi si sa spui ca ai putut sa refaci globul de cristal, dar nu ii mai vezi fisurile, tu vezi doar partea ta de adevar.Ce rost mai au scuzele cand nu se mai pot auzi, ce rost mai ai cand nu mai existi? Te-am sters dar nu am putut sterge sufletul meu...poate ca te-am iertat, dar cu siguranta nu mai insemni nimic...tu, un mormant calcat in picioare, eu doar un INGER ASASIN

Ingerul asasin IV

Am devenit LIBERA!In sfarsit libera.Am scapat de prezenta ta posesiva, de iubirea ta falsa, de minciunile si cuvintele fara rost.Acum, acum am invatat sa ascult adierea vantului care imia duce linistea, am invatat sa inteleg cantecul pasarilor care imi ofera energie si relaxare.Nu ma mai gandesc la o iubire falsa, fara rost, nu mai ucid in mine sentimente, lacrimi si doruri.Nu mai am sentimentul de vina, nu mai dau vina pe soarta, pe destin pentru nefericirea mea. Si stii de ce?Pentru ca acu sunt in sfarsit Fericita.Fara tine, fara el, fara nimeni.Doar eu si gandurile mele calme, clare.Adio fantoma fara spirit!

Ingerul asasin III

"Stii oare ce inseamna dragostea asta pentru mine?Stii oare ca a devenit un drog pe care trebuie sa il iau clipa de clipa pentru a supravietui si care ma distruge zi cu zi pentru ca tu esti tot mai departe.Stii oare ca nu am putut sa ingrop mangaierile si sufletul odata cu trupul tau rece si plin de mangaierile mele?
Ai devenit o frunza ce vantul o duce departe dar atat de aproape de mine!"