Uneori e asa greu sa ierti, dar si mai greu sa treci peste anumite intamplari. Tinem in suflet, in minte sentimente, amintiri inutile, de care mai tarziu ne vom amuza, ne lasam chinuti de ganduri stupide de la o simpla amintire si uitam esentialul: viata trebuie traita si nu o poti coordona certandu-te, dusmanindu-te. Dar cum? Cum sa reusesti sa ierti, sa treci peste tot, peste principii, peste demnitate, peste ceea ce admiri si peste ceea ce urasti? Cum sa accepti minciunile si sa mai poti sa vezi apoi adevarul? Cum sa uiti lacrimi, dureri, cum sa uiti ca intr-o clipa s-a putut spulbera totul? Da, tu cel care ai fost mereu nepasator, increzator peste masura in ideile si in vorbele tale, tu care ai putut sa spargi totul intr-o secunda, tu poti sa aduni cioburi si sa spui ca ai putut sa refaci globul de cristal, dar nu ii mai vezi fisurile, tu vezi doar partea ta de adevar.Ce rost mai au scuzele cand nu se mai pot auzi, ce rost mai ai cand nu mai existi? Te-am sters dar nu am putut sterge sufletul meu...poate ca te-am iertat, dar cu siguranta nu mai insemni nimic...tu, un mormant calcat in picioare, eu doar un INGER ASASIN
