Scriu...

Azi mă întorc iar aici...s-a produs o ruptura uriasa in mine: nu mai pot scrie, nu mai pot gandi, nici nu mai stiu daca mai pot simti.Stiu doar ca mi-am gasit in sfarsit acea liniste mult cautata, dar e o liniste care imi rasuna mereu si mereu.Nu pot sta singura cu mine, inca nu am invatat sa ma cunosc...imi e teama de eu-l meu, imi e teama de gandurile mele mereu in fuga spre ceva nou.Imi doresc acea iubire de demult care ma facea sa straluces:iubirea pentru scris, iubirea pentru literatura.E ciudat pentru ca mereu asta a fost cea mai mare iubire a mea, a fost ca un "amant" n bratele caruia ma aruncam cand vroiam sa fiu singura, cand vroiam sa ma linistesc, cand vroiam sa fac curatenie iar si iar in gandurile mele; sigur e ca va ramane marea mea iubire, in ciuda drumurile pe care le voi lua, doar asta, doar scrisul, singura iubire ce ma lasa sa fiu singura cu mine, ce ma inseala doar pentru a-mi arata ca ma iubeste si ca nu va pleca de langa mine...doar asta conteaza pentru mine acum...regasirea cu iubirea mea, scrisul