ALEAHIM

Etnia Potrivita

2012-02-05T21:52:00.000+02:00

Ma intreb cateodata ce nationalitate ar trebui sa aiba un barbat "ideal"?In ce nationalitate se includ barbatii fantastici.
Am unele preconceptii, sa le spun asa, formate de mult...e poate o imagine din exterior, de ansamblu, o imagine formata din auzite, din filme(si alea de multe ori comedii dragute, sau filme de dragoste siropoase cu romantismul etern, sau drama plangacioase).
De exemplu, francezii mi se par fantastici: eleganti, sarmanti, cuceritori, romantici, directi...dar nesimtiti; nemtii-reci, majoritatea supraponderali, blonzi, dar cu ochii albastri:->, destepti, dar indiferenti; britanicii-o la la, accent superb, alura fermecatoare, un pic...of, nu le gasesc nici un defect, dar trebuie sa aiba ei ceva; rusii-frumosi, puternici, or fi pasionali, poate romantici, poate reci, dar sigur au in sange "betia"; spaniolii-o, pasionali, draguti, fierbinti=Antonio Banderas; romanii-cred ca le au pe toate combinate, ceea ce nu stiu daca e in categoria "defecte" sau "calitati", sau poate is doar "calitati defectuase".
Restul, cred ca sunt "de umplutura", un amestec intre natiile mentionate, dar, astept sa imi schimb parerile in timp...poate se vor intrezari muuuulte calatorii si experiente:-)

2012-01-30T23:12:00.001+02:00

Intotdeauna am considerat ca iarna e cea mai frumoasa de Craciun si de Anul nou; am avut mereu intiparita in minte imaginea iernii perfecte cu lumini de brad si miros de Craciun. Dar, atunci cand fulgii intarzie sa apara, le simti dorul chiar daca nu esti un fan infocat al iernii si al frigului, asa ca mine.
La -12 grade C afara, si ora 23:00 e un ger ca statul la caldura e ca si cum e venita vara in camere si totusi, acei fulgi mici care cad cu rapiditate sunt de necomparat. Gheata si alb: totul intr-o combinatie de mici diamante afisate pe strazi deja pustii.
Ce bine ar fi sa fie cald ca intr-o zi de primavara si strazile sa arate mereu asa de albe si de stralucitoare ca si cum Dumnezeu isi arunca bucatelele mici de diamante peste orase!

Prieten

2011-11-19T23:16:00.000+02:00

Am nevoie de cineva care sa ma asculte, de fapt care nu doar sa asculte ci sa si auda ce spun...sa auda dinainte sa spun...sa inteleaga si sa reuseasca sa imi spuna nu ceea ce vreau sa aud, ci ceea ce eu nu reusesc sa imi spun singura, ceea ce eu nu reusesc sa imi recunosc singura...imi e dor de acel prieten ce stie sa asculte fara sa ii vorbesc, ce imi asculta ochii, zambetul sau lacrimile, ce imi asculta miscarile corpului, ce imi asculta tacerea si imi sfatuiesc inima si mintea, sau mai bine, le impaca, le consiliaza, le face sa lucreze, sa colaboreze in armonie si echilibru, e mediatorul dintre ele, e mediatorul dintre conflictele mele exterioare si interioare.Oare mai exista acel prieten?

PLICTISEALA

2011-04-07T17:27:00.000+03:00

Ma intreb daca sunt oameni care nu se plictisesc niciodata,daca sunt persoane care sa aiba o activitate continua si pe placul lor mereu.Ma gandesc sa definesc plictiseala dar ma plictisesc numai gandindu-ma la acest lucru...vreau sa fac ceva placut:sa ma joc cu cei mici,sa dansez,sa citesc,sa lenevesc,dar presimt ca intr-un final si de astea ma plictisesc:-)

Scriu...

2011-04-03T10:50:00.003+03:00

Azi mă întorc iar aici...s-a produs o ruptura uriasa in mine: nu mai pot scrie, nu mai pot gandi, nici nu mai stiu daca mai pot simti.Stiu doar ca mi-am gasit in sfarsit acea liniste mult cautata, dar e o liniste care imi rasuna mereu si mereu.Nu pot sta singura cu mine, inca nu am invatat sa ma cunosc...imi e teama de eu-l meu, imi e teama de gandurile mele mereu in fuga spre ceva nou.Imi doresc acea iubire de demult care ma facea sa straluces:iubirea pentru scris, iubirea pentru literatura.E ciudat pentru ca mereu asta a fost cea mai mare iubire a mea, a fost ca un "amant" n bratele caruia ma aruncam cand vroiam sa fiu singura, cand vroiam sa ma linistesc, cand vroiam sa fac curatenie iar si iar in gandurile mele; sigur e ca va ramane marea mea iubire, in ciuda drumurile pe care le voi lua, doar asta, doar scrisul, singura iubire ce ma lasa sa fiu singura cu mine, ce ma inseala doar pentru a-mi arata ca ma iubeste si ca nu va pleca de langa mine...doar asta conteaza pentru mine acum...regasirea cu iubirea mea, scrisul

2010-06-06T13:01:00.010+03:00

Ea
de Nichita Stanescu

Tocmai acum, tocmai acum
când o iubesc cel mai mult,
tocmai acum am minţit-o.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea ţine cel mai mult la mine,
tocmai acum am umbrit-o.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea se gândeşte la mine fluier a pagubă.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea e cea mai frumoasă de pe lumea
stelelor mele,
orbesc.
Tocmai acum, tocmai acum
când îi simt graţia
străbătând toate zidurile oraşului
surzesc.
Tocmai acum, tocmai acum
când simt că ei îi este dor de mine
îmi jignesc prietenii
nemaisuportând cât de dor poate să-mi fie de ea.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea îşi calcă de drag de mine
rochia în carouri,
eu stau şi curăţ lănci cu benzină
ca să le azvârl în animale şi în vulturi.
Tocmai acum, tocmai acum
cind ar fi trebuit să fiu
cuprins de o tandră alergare,
mă prelungesc în vis
de frica de a fi fericit.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea iradiază de lumina inimii ei,
citesc despre toate novele
şi toate stelele explodate
şi mă lungesc cât cea mai lungă stradă din oraş
şi mă asfaltez
şi mă îmbrac în ninsoare şi gheaţă,
mai ales în gheaţă,
maii ales în gheaţă, mai ales în gheaţă,
ca ea, scumpa şi divina de ea
trecând să alunece
şi să cadă şi să-şi rănească glezna,
pe care, doamne,
de atâta vreme nu i-am mai sărutat-o.
La urma urmei,
cine are curajul să sărute o gleznă
dacă ea nu şchioapătă?!

Ingerul asasin V

2010-05-08T19:23:00.006+03:00

Uneori e asa greu sa ierti, dar si mai greu sa treci peste anumite intamplari. Tinem in suflet, in minte sentimente, amintiri inutile, de care mai tarziu ne vom amuza, ne lasam chinuti de ganduri stupide de la o simpla amintire si uitam esentialul: viata trebuie traita si nu o poti coordona certandu-te, dusmanindu-te. Dar cum? Cum sa reusesti sa ierti, sa treci peste tot, peste principii, peste demnitate, peste ceea ce admiri si peste ceea ce urasti? Cum sa accepti minciunile si sa mai poti sa vezi apoi adevarul? Cum sa uiti lacrimi, dureri, cum sa uiti ca intr-o clipa s-a putut spulbera totul? Da, tu cel care ai fost mereu nepasator, increzator peste masura in ideile si in vorbele tale, tu care ai putut sa spargi totul intr-o secunda, tu poti sa aduni cioburi si sa spui ca ai putut sa refaci globul de cristal, dar nu ii mai vezi fisurile, tu vezi doar partea ta de adevar.Ce rost mai au scuzele cand nu se mai pot auzi, ce rost mai ai cand nu mai existi? Te-am sters dar nu am putut sterge sufletul meu...poate ca te-am iertat, dar cu siguranta nu mai insemni nimic...tu, un mormant calcat in picioare, eu doar un INGER ASASIN

Ingerul asasin IV

2010-04-04T21:27:00.004+03:00

Am devenit LIBERA!In sfarsit libera.Am scapat de prezenta ta posesiva, de iubirea ta falsa, de minciunile si cuvintele fara rost.Acum, acum am invatat sa ascult adierea vantului care imia duce linistea, am invatat sa inteleg cantecul pasarilor care imi ofera energie si relaxare.Nu ma mai gandesc la o iubire falsa, fara rost, nu mai ucid in mine sentimente, lacrimi si doruri.Nu mai am sentimentul de vina, nu mai dau vina pe soarta, pe destin pentru nefericirea mea. Si stii de ce?Pentru ca acu sunt in sfarsit Fericita.Fara tine, fara el, fara nimeni.Doar eu si gandurile mele calme, clare.Adio fantoma fara spirit!

Ingerul asasin III

2010-03-11T16:31:00.004+02:00

"Stii oare ce inseamna dragostea asta pentru mine?Stii oare ca a devenit un drog pe care trebuie sa il iau clipa de clipa pentru a supravietui si care ma distruge zi cu zi pentru ca tu esti tot mai departe.Stii oare ca nu am putut sa ingrop mangaierile si sufletul odata cu trupul tau rece si plin de mangaierile mele?
Ai devenit o frunza ce vantul o duce departe dar atat de aproape de mine!"

Ingerul asasin II(visul)

2009-11-28T10:57:00.000+02:00

...Azi am revenit din nou aici, langa pamantul din care te-ai nascut si in care ai ajuns acum...nu am venit sa te vad, am venit sa ma conving din nou ca ai murit, ca nu mai esti, ca nu imi mai poti face nici un rau.
Stii ceva?Aseara te-am visat...Si era atat de real!Am visat ca ai venit imbracat in alb, un demon cu ochii albastri, puri si mai sinceri ca niciodata, un demon frumos si angelic.Te uitai la mine si inima ta ma chema langa ea; mi-ai intins mana asa cum o faceai cand plangem si ma simteam deznadajduita.
M-am apropiat de tine speriata dar fericita, vroiam sa te strang in brate si sa te sarut, dar cand m-am apropiat de buzele tale...ai disparut...ai plecat.IAR!Asa cum faceai mereu...
Ha, ha ha!Uite-te la tine...Zaci aici, te pot calca in picioare de cate ori vreau, acu pot face din tine ce ai facut si tu odata din mine, esti la picioarele mele, in sfarsit.Esti prieten cu viermii, dar eu, eu is prietena cu soarele, cu pasarile, cu norii, acu pot simti din nou.
Si te urasc pentru cat de mult pot sa te iubesc!!!

Ingerul asasin I

2009-11-10T19:54:00.000+02:00

"As vrea sa poti vedea pentru o clipa cum in ochii mei rasare soarele si in mainile mele cresc florile iubirii.Cum din pamantul sec, imun, din sufletul sterp infloreste un sentiment ciudat, pur dar extrem de dureros.Vreau sa vezi cum pe buzele mele picaturile de ploaie devin o cascada calma, calda, cu puternice sunete de iubire...dar nu vei face asta.Tu..ai plecat, ai parasit totul sau, daca ma gandesc mai bine stiu ce s-a intamplat...Ai murit!...Da, am uitat ca te-am ucis...te-am sugrumat, te-am injughiat, si toate le-am facut uitandu-ma in ochii tai; ti-am simtit ultima suflare si din acel moment nu ai mai respirat aerul meu...acum totul imi apartine, inclusiv acel aer pe care odata mi-l luai cu egoism.Esti nimic, esti totul, esti nisipul pe care vantul il ia si il spulbera, esti o piatra de care nimeni nu se mai loveste".

Astea erau ultimele cuvinte ale Irmei in fata acelui mormant imaginar, abandonat al iubitului ei.

Te...ma...

2009-10-06T15:04:00.000+03:00

Te iubesc cu ura si pasiune

Te urasc cu iubire si dispret

Te vreau langa mine dar cat mai departe

Te doresc cu inima si te resping cu mintea

Te sarut cu buzele calde dar cu trupul rece

Te am cu disperare si te pierd cu insufletire

Te cert cu afectiune si te mangai cu asprime

Te ating cu mana si te lovesc cu inima

Ma iubesti cu pasiune

Ma urasti cu iubire

Ma vrei aproape

Ma doresti cu mintea

Ma saruti cu trupul

Ma ai cu insufletire

Ma certi cu asprime

Ma atingi cu inima

Dar niciodata nu o sa ma privesti cu ochii mei, nu o sa ma iubesti cu atata ura, nu o sa ma respingi cu atata dorinta de a ma avea aproape

2009-09-09T14:21:00.000+03:00

Mi-e teama sa mor, sa fiu uitata.Mi-e teama ca intr-o zi corpul meu, acu sanatos, in plina viata, va ajunge mai tarziu bun doar ca mancare pentru viermi, sau pote chiar si ei vor fi scarbiti de corpul meu imbratranit, fara putere, parasit...Mi-e teama ca moartea va avea o fata mult prea frumoasa ca sa o mai pot respinge si ca ma va chema la ea cu acea caldura si speranta ca ma va astepta ceva mai bun.Mi-e teama sa ma desprind de corp, sa fiu libera, sa nu mai simt greutatea si grija ca mi se ingreuneaza corpul din pricina greutatii prea acaparatoare...mi-e teama ca voi putea zbura unde vreau fara vreo piedica si ca voi afla adevaruri fara anestezie.Mi-e teama de viata asta plina de surprize, o viata de la care astepti doar moartea si cu cat o astepti mai mult cu atat intarzie sa apara sau isi arata multiplele fete intunecate si atragatoare, iti da iluzii si pana si ea te paraseste pana la urma...

LIBERA!

2009-09-09T14:08:00.000+03:00

"Vreau sa zbor!Vreau sa fiu libera!Vreau sa simt cum aerul bland imi mangaie fata trista si plnsa, vreau ca ploaia sa spele ochii inlacrimati, ce au fost inundati de iuirea si imaginea ta, vreau sa spele acel tablou vag in care u apari decat tu, vreau ca acele culori, candva vii, sa devina din ce in ce mai stinse.Vreau sa imi creasca aripi mici, mici si apoi din ce in ce mai mari, care sa-mi acopere trupul moale, fara putere, lasat in voia sortii de la plecarea ta...Vreau sa fiu precum pasarile, nimeni si mai ales nici o mana de om, nici un ochi cald, nici o buza suava, nici un miros de parfum barbatesc sa nu ma poata atinge, s anu ma poata rani, sa nu ma poata vana...."

2008-12-28T15:47:00.000+02:00

Tu,stapan al inimilor vitregi,
Puternic domn al ochilor pierduti,
Si rege-al putredului suflet,
Renunti usor la tronul vietii,
Abdici cu oarba fericire
Din tronul tau de muritor,
Catand cu neincetata nerabdare,
Nemarginirea,nemurirea!
O!Tu,divin nebun,
Uiti oare ca esti un biet om de rand?
Uiti ca cersesti cu nepasare,
Un colt din painea tuturor?!
Uiti oare tu ca s-a pierdut,
De mult,sunetul cel mut,
Al viorii fara cant?
Tu,prost nebun,
Trezeste-te din somnul mortii!
Infrunta-ti realitatea sortii
s-accepta-ti trista bucurie a vietii!
Dar,tu,frumos monstru cu ochi negri
Adu-ti aminte ca esti doar un banal instrument,
Ce nu poate fi cumparat,
Nu poate fi castigat,
ci doar negociat,
Apreciat,
Utilizat,
S-apoi,aruncat...

TOTUL

2008-11-15T17:44:00.000+02:00

A avut cheia unei usi deschise, a avut inima unui corp mort, dar ce a facut?A fugit, a respins si ignorat sansa, a pustiit o inima desertica, si apoi...apoi s-a intors sperand sa poata lua totul de la capat
Ceea ce nu a stiut niciodata a fost ca, biletul trenului era doar dus, ca nu mai avea sansa de intoarcere...ca odata plecat din gara se va tot duce... si duce... si duce...
Nu a stiut ca avea totul dar ca nu cunostea drumul pe care va trebui sa mearga, nu cunostea marginile infinitului, nu cunoastea fundul marii secate.
DA!A avut absolutul, dar a plecat, a cautat fericirea in locul nefericirii, a cautat iubirea pe taramurile dusmaniei, a cautat Totul in spatii goale.
Acum e singur, e si el pustiit; a devenit o umbra a propiei sale inimi, a propiului corp, a devenit ceea ce a gasit...Nimic.
A ramas gol, un trup dezvelit cu o inima ratacita, ce imigreaza spre nicaieri, niciodata gasindu-si loc, dar mereu incercand sa bata la usa iubirii pierdute, la o usa ce acum e incuiata...

Ce e iubirea?

2008-10-11T23:45:00.000+03:00

Ce e iubirea?
De ce nu poate fi descrisa in cuvinte?
De ce spune Vama Veche in melodia "Epilog" ca:"singur intr-o zi de vara vei afla ce e iubirea"?
De ce nu as putea sa aflu iarna ce e iubirea?
Eu vreau sa iubesc iarna, o data cu primii fulgi de nea ce vor cadea pe buzele noastre;buzele noastre moi sarutandu-se in nestire, nepasatoare la furtuna ce vine.
As vrea sa iubesc toamna, printre frunzele ingalbenite, pe un covor nesfarsit de sperante si vise,vreau sa iubesc primavara...sa alergam pe campii verzi, pline de viata, iar noi sa traim ca doi muribunzi intr-o viata vesnica.
Dar de ce vorbesc de sarut?Cum e un sarut din iubire?!
De ce vorbesc de iubire daca nu ii stiu semnificatia decat teoretic?Poate cineva sa te invete ce e iubirea?Sa iti spuna ce trebuie sa simti si pentru cine?
Ce e deci iubirea?Asa cum dau unele persoane definitia:"Doua trupuri, doua suflete intr-unul singur"? Dar daca vor fi separate unu va avea de suferit...sau se va ofili...pentru ca i s-a luat o jumatate, va ramane Adam fara coasta...va fi incomplet...
Nu iubesc decat pueril, copilaresc...dar oare daca as simti ceva mai intens as putea exprima in vorbe ceea ce simt?
Dar de ce totusi simte inima?Nu se presupune ca e doar un simplu organ important din organismul nostru?
De ce aud intrebarea:"Am si eu un coltisor din inima ta?"Ce coltisor ar vrea?Unul de la atrii sau de la ventricole?
Dar daca "ii ofer"cuiva un colt din inima, nu va fi ea oare incompleta?Va putea el tine loc vreunui alt organ?Ma va ajuta sa traiesc?Dar ar incapea in inima mea mica? De ce, cineva care se presupune ca ma iubeste, mi-ar cere sa renunt la un lucru esential pt existenta mea, sau sa ii ofer ceva din mine?
Daca "ii ofer" inima, se va simti implinit, fericit?Dar eu cum voi trai fara inima, fara ratiune?
"Nu da inima nimanui"!Aud des spunanduse.Dar nu as da-o, poate daca as muri ca si asa trupul meu nu o mai necesita si de ce sa nu salvez o viata...
Nu voi da inima nimanui cat sunt in viata, nici macar metaforic, pt ca nu cred in cuvantul "iubire", acest sentiment care sa il depaseasca pe cel de prietenie, pt ca, in definitiv, asta ar insemna si iubirea.O PRIETENIE SINCERA SI PUTERNICA.

Iubire moarta

2008-10-05T14:18:00.000+03:00

"O deruta vocea , o emotiona prezenta si fiinta lui.Nu mai putea fugi de sentimentele ei.Il iubea!Il iubea cu o pasiune oarba, obsedanta...Dar oare el simtea la fel?Oare si el o iubea?
O cucerisera privirea lui, buzele lui calde, imbratisarea cu miros de iasomie...Tremura si nu putea vorbi in prezenta lui.Si el o privea cu ochi scanteietori, o privea cu blandete.
Nu, nu putea sa o iubeasca!Nimeni nu o mai iubise!Nu era decat inchipuirea ei .
Si totusi ar fi vrut sa ii marturiseasca sentimentele ei, ar fi vrut sa il cucereasca, dar trecutul ce o marcase o impiedica.
Il cunostea si totusi ii era frica sa nu fie si el la fel ca si canalia care o ranise, careia ii marturisise sentimentele primind in schimb batjocura, umilinta.
Da!Fusese umilita, fusese luata in deradere pentru ca iubea.[...]
A fugit de el, s-a refugiat in singuratea ei, si cand nu a mai suportat lipsa lui s-a sinucis, luand cu ea o mare iubire ce se nastea.
Si el o iubea, si suferise dupa ea, dar nu o iubise suficient incat sa se duca dupa ea..."